Doamna Cărare, anul 2017 a fost unul deosebit pentru Consiliul Concurenţei – aţi marcat jubileul de 10 ani. Cum a fost acest deceniu?
A fost un drum complicat, dar interesant. În anul 2007 protecţia concurenţei era un domeniu absolut nou pentru ţară, am luat-o de la zero şi, pas cu pas, am parcurs calea de 10 ani. Acum suntem o autoritate naţională de concurenţă, deopotrivă cu cele din alte ţări europene. Suntem participanţi activi şi respectaţi în cadrul Reţelei internaţionale de concurenţă (ICN). În unele domenii, cum ar fi ajutorul de stat, deja noi suntem apţi de a oferi experienţă europeană. În prezent, Consiliul Concurenţei este o instituţie solidă şi independentă, fiind un arbitru echidistant, care aplică în mod unitar regulile relevante, contribuind împreună cu alte autorităţi ale statului la dezvoltarea mediului concurenţial şi promovarea culturii concurenţiale. Iar cel mai fascinant aspect al acestui drum este, că el nu are sfârşit. Pe măsura parcurgerii unei etape se deschid altele şi mai interesante.
Sunteţi unicul conducător al Consiliului Concurenţei de la crearea lui şi până în prezent. Aţi putea să ne spuneţi care etape au fost cele mai complicate în istoria instituţiei?
Activitatea autorităţii am putea s-o divizăm în trei etape, fiecare dintre ele având anumite probleme, dar, sigur, şi rezultate. Prima etapă – 2007-2011 – a fost cea de creare a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei şi a echipei. Cel mai complicat lucru la acea etapă a fost formarea şi pregătirea profesională a